Pentru multa vreme aceste concepte au fost foarte abstracte pentru mine. Am avut perioade in adolescenta si tineretea timpurie in care eram sigura ca ma iubesc, ca ma respect si ca voi reusi intotdeauna sa ma pun pe primul plan. Pe atunci insa nu observasem ca de fiecare data cand ma priveam in oglinda si ma simteam frumoasa venea conditionat de acceptarea si de aprobarea frumusetii mele de catre ceilalti. Ma simteam iubita si frumoasa doar daca cei din jurul meu ma iubeau sau ma vedeau frumoasa.

Fara sa intram prea mult in detalii si analize psihologice, ceea ce este important sa intelegem despre iubirea si acceptarea de sine este ca se intampla in interior, fara influente din afara, fara sa fie nevoie sa avem aprobarea si iubirea cuiva din exteriorul nostru. Partea interesanta acum are de-a face cu acest interior. Cum accesam aceasta lume interioara personala si cum reusim sa aducem iubire si iertare aici. De cele mai multe ori fara sa observam macar suntem cei mai mari critici ai nostri. Cei din jurul nostru nici nu se compara cu noi si cu puterea noastra de autocritica, judecata si pedpsire. Cum facem sa imbalnzim acest critic de sine si sa aducem lumina in cele mai intunecate colturi ale fiintei noastre?

Posibil ca si voi ati experimentat senzatia ca este mult mai usor sa iubiti si sa ii acceptati pe ceilalti decat sa faceti asta cu voi insiva. Este natural, insa ireal. Atata vreme cat nu putem sa ne iubim pe noi sau sa ne acceptam pe noi nu vom face decat sa ne secam oferind in exterior ceea ce nu avem suficient in interior.

Eu trebuie sa recunosc ca am o experienta vasta cu criticul meu interior. Este o parte din mine foarte prezenta si ne intalnim la fiecare colt de oglinda sau situatie de viata in care trebuie sa demonstrez ceva. Sunt intr-un proces continuu de vindecare si de acceptare insa lucrurile nu se intampla subit. Este cale lunga pana la constientizare, acceptare, schimbare si in cele din urma iubire de sine.

Ma surprind inca des uitandu-ma in oglinda si incepand sa comentez in gand legat de fata mea, cate riduri mi-au aparut, ce serioasa si neplacuta par cand nu zambesc, m-am ingrasat un kilogram sau doua, am pierdut din tonusul muscular, etc. Criticul meu are o lista vasta de „complimente„ legate de felul in care arat. Urmeaza insa si celealte aspecte legate de viata profesionala, cat de buna sunt in ceea ce fac, legate de viata personala, de cuplu sau calitatea de a fi mama, legate de practica fizica yoga sau meditatia zilnica, cat de consecventa sunt sau nu, cat am pierdut daca am sarit o zi sau doua de practica, etc

Dupa cum vezi sunt atatea feluri in care ne putem judeca si alimenta aceste critici de sine, incat nu am suficiente randuri sa le descriu, Mai important insa este ce putem face pentru a domestici acest critic interior. Desigur practica Yoga a fost si este pentru mine una din uneltele esentiale in dezvoltarea personala, printre care in aceasta munca cu acceptarea si iubirea de sine. Un alt factor extrem de important a fot terapia, instrument la care am apelat si apelez cu incredere periodic si constant.

Un prim pas important a fost constientizarea existentei acestui critic si iertarea lui. Acum de fiecare data cand ma uit in oglinda si criticul incepe sa vorbeasca, il ascult dupa care il linistesc si aduc multumire pentru acest corp, pentru tot ce am si ce pot face cu ajutorul lui. Clar, un instrument de maxim ajutor a fost practicarea recunostintei. In fiecare dimineata dupa meditatia zilnica multumesc pentru tot ce am si ce experimentez, cu accent pe un aspect anume pe care il simt accentuat atunci.

Desigur, la inceput a fost mai fortat, multumind fara insa sa simt in profunzime acest sentiment. Cu timpul insa, ca prin minune, incepe sa te patrunda si aduci cu adevarat multumire, simtind-o din tot sufletul.

Practica meditatiei si a tehnicilor de respiratie au adus de asemenea mult mai multa prezenta in corp si in minte, astfel incat am capatat mai multa claritate legat de ce este frumusetea cu adevarat, de unde vine si cum de unii oameni imi par atat de frumosi, chiar daca luati separat ca trasaturi fizice nu sunt conform frumusetii clasice iar altii cu exterior deosebit de frumos si armonios nu imi  pareau la fel de luminosi. Oamenii frumosi stralucesc din interior, au o lumina si o energie aparte care ii fac sa iasa in evidenta, sa fie simtiti intr-un grup mare de oameni. Nu inseamna insa ca sunt mai speciali sau diferiti. Eu cred ca de fapt ei au descoperit ca se iubesc si se respecta si se accepta asa cum sunt, continuand sa tinda sa fie din ce in ce mai buni ca suflete si ca persoane.

Daca te regasesti cumva in personajul de mai sus, oleaca perfectionist si cu un spirit critic de sine dezvoltat, in calitate de cunoscatoare ale acestor simptome am urmatoarele recomandari:

• Mediteaza zilnic pe teme precum: iubirea de sine, acceptarea de sine, iertarea de sine, respectul de sine
• Arata-ti si verbalizeaza recunostinta pentru corpul tau, pentru mintea ta, pentru tot ceea ce ai ca familie, lucruri materiale, experiente acumulate
• Uite-te in oglinda timp de 5 minute zilnic si repeta-ti cat esti de frumos, realizat, destept, bun, modest, capabil, etc. Tot ceea ce simti ca ai nevoie. Convinge-te singur de asta si pastreaza contactul cu ochii tai
• Fa activitati care iti cresc stima de sine : misca-te, fa sport, yoga, dans, canta, deseneaza, joaca-te, fa un curs, etc
• Razi in fiecare zi, razi de tine, razi cu tine!
• Ofera-ti timp pentru tine, minim 15 minute in care sa fii tu cu tine, fara sa faci nimic. Asculta ce se intampla in jurul tau, observa, alege-ti un colt linistit si frumos si fii.
• Inconjoara-te de persoane care te respecta, te iubesc si alaturi de care simti ca poti creste ca persoana, nu lasa pe nimeni sa iti vorbeasac urat. Ai curaj si incepe sa faci curatenie!

Procesul este unul care necesita multa constientizare, prezenta si dialog interior, insa sentimentul de iubire de sine este unul care merita tot drumul.

Namaste