Perioada aceasta m-am gandit destul de mult la aceasta notiune de scop, menire in viata, obiectiv chiar. M-am gandit mai des la asta deoarece intr-o zi am realizat ca incep sa ma consum pentru faptul ca nu postez suficient in social media, ca nu reusesc sa fiu consecventa cu video-urile pentru youtube sau cu alte proiecte pe care mi le-am planificat in minte si care parca nu se „nasc„. Si normal ca nu se „nasc`, ca nu o pot face singure. NU stiu daca te identifici cu aceasta situatie catusi de putin, insa eu inca ma lovesc de aceste blocaje, pana cand le constientizez si rasuflu usurata… cine te pune, ma intreb?

Sunt genul de om care isi pune multe lucruri pe tava: tava de planuri, activitati, proiecte, ma refer. Ai si tu tava ta? A mea arata aproape tot timpul plina si daca se goleste parca fac orice doar sa o mai umplu putin. Mi-am observat si acceptat aceasta tendinta de ceva ani incoace, in speranta ca observand si fiind constienta, se va reduce din intensitate. Insa iata ca sunt perioade si perioade. Inca ma studiez si ma pun sub lupa proprie pentru a identifica ce anume din mine tinde catre aceste supra aglomerari. Descopar treptat cate un motiv si imi da mari satisfactii. In general nevoia de a demonstra ca pot, acea latura competitiva din mine ma mana inca in lupta. Lupta cu mine, desigur. Sincer, in ultima perioada dorinta mea profunda si sincera este de mai multa liniste si introspectie ,mai putina actiune si agitatie. Cred ca se datoreaza si varstei, dar probabil si obiceiurilor care mi s-au schimbat de ceva vreme. Si asta ma aduce la subiectul de azi: obiectivul meu, in special legat de practica yoga. Am inceput sa ma gandesc si sa imi amintesc de ce anume am inceput sa practic Yoga. Sigur nu ca sa fac postari pe Instagram…

Asa cum am mai povestit, aveam mare nevoie de ceva care sa ma linisteasca, in special sa imi potoleasca starea de anxietate si agitatie a mintii pe care o experimentam in urma activitatii profesionale, in care intram in contact cu foarte multi oameni din cei mai diversi, ocupandu-ma de organizari de evenimente si alte actiuni menite sa ne streseze si sa ne imbatraneasca daca nu le gestionam cum trebuie. Asa am intrat in contact cu meditatia si cu Yoga. Sincer atunci obicectivul meu era sa ma relaxez. Punct.

In timp acest obiectiv s-a transformat in altul, anume sa descopar cat mai multe despre aceasta practica care imi aducea atata liniste, transformare la nivel fizic cat si mental. Se intampla clar ceva cu mine si simteam ca este ceea ce trebuie. Ani de zile au fost dedicati exclusiv practicii mele personale si m-am bucurat foarte mult de ei si de ce descopeream pe parcurs.

Din nou am ajuns intr-un punct in care obiectivul s-a schimbat. Am pornit pe calea predarii claselor de yoga, am devenit profesor de yoga si tot ce imi doream era sa impartasesc cu altii ceea ce mie imi facuse atat de mult bine. Entuziasmul era fara limite si un an de zile chiar am predat fara sa doresc nimic in schimb ( inclusiv financiar). Din nou, o perioada minunata cu foarte multe satisfactii de toate felurile.

Un alt moment in care obiectivul a luat din nou o alta traiectorie a fost cel in care am inceput sa predau la cursurile de teacher training. Aici chiar am simtit acel flow, inspiratia care curgea prin mine, informatia pe care o impartaseam si la care nici nu stiam ca am acces. Mi se pare miraculos si imi este greu sa descriu in cuvinte senzatia de flux pe care o poti experimenta atunci cand faci ceea ce iubesti.

Am realizat ca aceasta menire a mea poate lua diferite forme, insa in final este aceasi, intorcandu-ma tot timpul la ea: sa iubesc, sa iubesc viata, sa ma iubesc pe mine, pe ceilalti si sa reusesc sa impartasesc acest sentiment de oricate ori am ocazia si cu cat mai multa profunzime. Cred ca suntem aici pentru a experimenta aceasta minune de viata, cu bune si cu rele, insa in primul rand pentru a ne bucura de ea, pentru a simti aceasta iubire care reprezinta totul ,in definitiv.

Incerc acum sa ma privesc cu compasiune, sa nu ma judec daca cumva mintea mea ma duce pe alte carari cateodata si la indemnul societatii si al tredurilor vremii, am remuscari daca am ratat o zi de postare in social media. Ma intorc tot timpul la motivatia pe care am avut-o cand am inceput aceasta practica si la minunea care este ea. Este OK sa fim activi in social media, acestea sunt vremurile. Este OK mai ales daca obiectivul nostru este sa impartasim. Este OK sa fim buni la asta, nu inseamna ca nu suntem yogi. Dimpotriva, inseamna ca Yoga functioneaza, ca avem o minte ascutita si clara, ca ceea ce ne dorim reusim sa implinim, ca suntem deschisi si onesti. Desigur, depinde de fiecare cat de sinceri suntem si care sunt principiile dupa care ne ghidam in viata.

Cand este ultima oara cand te-ai intrebat care este menirea ta in viata? Care este raspunsul tau azi?

Namaste